PCH

Istoric PCH

Radacinile miscarii ultra’ dinamoviste pot fi gasite in 1995, cand la partea de peluza dinspre tabela de marcaj se situau grupuri precum Dracula Boys, Rams Pantelimon sau Irriducibili Dristor. Ele au constituit nucleul de la care au pornit primele tendinte ultras in randurile suflarii ros-albe.

Momentul de turnura il constituie insa anul 1996, cand la Peluza Nord, in partea stanga dinspre tribuna I, a luat nastere grupul Nuova Guardia, grup alcatuit din baieti tineri si entuziasti, care au incercat – si au reusit – sa aduca un aer nou galeriei dinamoviste si sa introduca elementele fenomenului ultras in sanul acesteia. Acest grup a constituit ani buni grupul principal al peluzei, cel mai numeros (la un moment numarul membrilor era de circa 150) si cel mai activ; cel mai activ nu doar din galeria alb-rosie, ci si – fara teama de a gresi – din intreaga scena ultra’ romaneasca pentru o lunga perioada de timp. Prima coregrafie a fost realizata la un meci cu Steaua Bucuresti, la inceputul sezonului 1996-1997, coregrafie compusa din cartoane albe si rosii pe cate un sector.Fumigenele nu au lipsit din peisaj.

Fumigenele nu au lipsit insa din peisaj nici pe 10 mai 1997, cand a avut loc unul dintre momentele cele mai de seama ale miscarii ultra’ dinamoviste, moment ce a coincis cu incendierea unei bune parti a peluzei sud a stadionului din Ghencea. Evenimentele din acea zi au fost discutate de sute de ori de atunci si pana astazi, insa ce raman in istorie sunt pozele cu sutele de scaune in flacari. Totusi, n-ar fi corect daca n-am mentiona ca toate bannerele dinamoviste au fost capturate de catre stelisti cu acea ocazie, insa, de asemenea, n-ar fi corect daca n-am aminti ca ele au fost smulse de pe gardurile unei peluze pustii si arse.

Anul 1997 s-a dovedit a fi unul prolific pentru peluza alb-rosie, caci in acelasi an s-au infiintat grupuri importante precum Guardia Tei, Brigate Pantelimon si Mad Men. Ultimele doua au jucat un rol foarte important de-a lungul timpului si, sub o forma sau alta, exista si in ziua de azi. Anul urmator a reprezentat iesirea din mediocritate si neputinta a echipei. Simultan, si peluza a trait momente deosebite (deplasari, coregrafii, actiuni), memorabile ramanand deplasarile din toamna, in Giulesti si Ghencea (peste 5000 de “caini”). In opinia mea, acestea au fost cele mai reusite prezente de pe terenurile rivalilor.

1999 a insemnat, pe de-o parte durerea provocata de pierderea titlului in fata rapidistilor, dar, pe de alta parte, si acel celebru tur din semifinala de Cupa cu Steaua, cand in Stefan cel Mare (si in imprejurimi) s-au inghesuit peste 20.000 de oameni sau acea seara de septembrie de neuitat, la returul cu Benfica Lisabona, cand, in premiera pentru tara noastra, s-au desfasurat nu mai putin de trei coregrafii, la cele doua peluze si la tribuna a II-a. Intreaga atmosfera de-atunci a fost de-a dreptul fabuloasa… De asemenea, toamna acelui an a insemnat nasterea grupului Boys, survenita in mijlocul unor vremuri foarte tulburi pentru galeria alb-rosie. In aceasta privinta merita mentionata si existenta efemera, de cateva etape, a gruparii Unione Sud, amplasata la Peluza Sud a stadionului.

Anul 2000 a fost un an foarte plin pentru Peluza Nord. Cei din conducerea galeriei, Nicu Galerie si acolitii sai, au fost inlaturati fara mici eforturi, iar Elyass, membru Brigate Pantelimon, a fost ales in mod democratic sef de galerie, de catre 200 de membri ai peluzei. Cu toate acestea, luptele pentru putere au incetat abia un an mai tarziu, in urma mai multor disensiuni Elyass reusind sa-si consolideze pozitia de lider al peluzei. Din solutiile existente atunci el a fost cea mai buna solutie, caci el a fost cel pe care adevaratii baieti cu mentalitate l-au sustinut. Dupa cum spuneam, 2000 a fost bogat in evenimente. In afara de schimbarile survenite la nivelul conducerii peluzei, in istorie vor ramane cele doua meciuri din luna mai, cu Steaua si cu Craiova, in urma carora Dinamo a cucerit dupa multi ani campionatul, respectiv Cupa Romaniei. Au fost doua meciuri la care, fara sa cad prada patetismului, prestanta peluzei alb-rosii a fost magnifica. Capturile steagurilor steliste Furia ros-albastra si Intotdeauna superiori sunt arhicunoscute, iar superba imagine cu miile de cartoane argintii de la finala Cupei s-a intiparit pe retina multora, fie ei dinamovisti sau nu.Deplasarea de la Plock (Polonia), din luna august a aceluiasi an, a reprezentat continuarea seriei de deplasari externe inceputa cu un an in urma la Lisabona (desi se pare ca s-a organizat o deplasare si in 1995, la meciul de la Sofia cu Levski), serie la care s-au adaugat in anii urmatori deplasarile la Tirana, Zurich, Bruges, Liepaja, Donetk, Moscova, Zilina, Manchester, Nicossia, Liverpool, Sofia si Marsilia, alaturi de care ar merita mentionate si cele facute pentru echipa nationala: Budapesta, Euro 2000 (ocazie cu care s-a luat bannerul celor de la Torcida Verde), Lubljiana, Oslo, Copenhaga, Praga, Rotterdam.
Din nefericire, luna octombrie a fost una neagra si asa va fi mereu de-acum inainte. Moartea iubitului Catalin a fost poate cea mai grea lovitura pe care a trebuit sa o suporte vreodata poporul dinamovist. De la 5 octombrie 2000 Peluza Nord a capatat numele de Peluza Catalin Hildan, denumire sub care e cunoscuta si astazi.

Daca 2001 nu a fost un an prea spectaculos, in afara de luptele pentru putere pe care le-am mentionat si mai sus (se prea poate, totusi, sa omit ceva care altora li s-ar putea parea important), anul 2002 a reprezentat, din punctul meu de vedere, incheierea unui ciclu pentru peluza dinamovista. A fost, cred eu, un ciclu de sase ani in care aceasta a dominat autoritar scena ultra’ romanesca si in care si-a surclasat – fara suparare – rivalii de-o viata derby dupa derby. Au fost fara indoiala sase ani gloriosi si frumosi. De ce s-a incheiat un ciclu? Pentru ca 2002 a reprezentat o cotitura in peisajul ultra’ din tara noastra: revitalizarea peluzei steliste (prin nasterea grupului Ultras), progresul evident al peluzei rapidiste si al celei craiovene, revenirea in prim-plan a Timisoarei, dar si o oarecare plafonare a peluzei dinamoviste, cauzata in principal de lipsa de motivatie. De asemenea, in acelasi an, dupa parerea mea, s-au prefigurat primele neintelegeri intre ultrasii dinamovisti, neintelegeri care aveau sa conduca la ruptura de peste un an. Sfarsitul anului a adus si primele numere ale fanzinei “Vocea Peluzei”.

Anul 2003 a oferit doua momente importante pentru PCH. Primul il reprezinta capturarea steagului principalului grup stelist, Ultras, eveniment ce a facut sa fie scrise sute de randuri pe diferite guestbook-uri si forumuri, dar care, ca si in cazul momentului “10 mai”, va ramane in istorie doar prin captura propiru-zisa. Mai mult, la putin timp dupa capturarea banner-ului rivalilor, biancorossi au reusit sa confiste si o buna parte a coregrafiei acestora destinata meciului direct. Sa nu uitam insa ca stelistii s-au revansat in vara, cand au subtilizat coregrafia PCH pentru finala Cupei, cu o seara inainte de disputarea acesteia.

Al doilea moment important il constituie parasirea Peluzei Nord de catre cei de la Boys la inceputul sezonului 2003-2004, care s au mutat in celalalt capat al stadionului. De aici s-a nascut o rivalitate absurda intre cele doua peluze, care a dus la un sir de fapte regretabile, toate acestea luand insa sfarsit , cand ambele parti au facut pace si au convenit sa se respecte reciproc si, poate, uneori, chiar sa se sprijine unii pe altii. Sfarsitul anului 2003 a fost marcat si de capturarea steagurilor rapidiste Avangarda si Legiunea Visinie, desi dinspre Podul Grant s-au facut auzite tot felul de scuze lamentabile.

Inceputul noului an, 2004, a fost fructuos pentru Peluza Sud Dinamo, aceasta marindu-si considerabil numarul de membri odata cu infiintarea a doua noi grupuri, Irascibilii si Fedayn. In ceea ce priveste PCH, returul acestui sezon a fost, zic eu, unul dintre cele mai reusite din intreaga sa istorie: prezenta numeroasa la fiecare meci de-acasa, prestatie vocala pe alocuri electrizanta, multe steaguri de fluturat si pe doua bete si coregrafii reusite (cu Craiova, cu Alba-Iulia, cu Otelul in a doua repriza a finalei) sau cu adevarat speciale (cu Rapid pe Giulesti si prima din finala Cupei cu Otelul). De asemenea, trebuie amintita si revitalizarea grupului Brigate, care, desi suna a cliseu, a adus peluzei un plus de culoare si de prospetime. Insa probabil ca 2004 va ramane in memoria colectiva a suflarii dinamoviste ca fiind anul in care am jucat cu Manchester. A fost un stadion plin (peste 50.000 de oameni), desi rau-voitorii si alti carcotasi suspecti au sustinut ca cei mai multi nu ar fi fost dinamovisti, in ciuda mareei alb-rosii care a inundat capitala si stadionul in acea zi. In ceea ce priveste sfarsitul de an, iese in evidenta spectaculoasa si inedita captura a coregrafiei celor de la Timisoara, realizata cu inteligenta si curaj chiar in fieful acestora. Desigur ca rautaciosii au gasit si aici nod in papura ultrasilor dinamovisti. Dar, ma vad nevoit sa repet, istoria consemneaza doar ceea ce conteaza cu adevarat.

2005 a debutat cu mutarea grupului Supras la Peluza Sud si a continuat cu cresterea in calitate si cantitate a celor de la Brigate. Luna martie a acestui an consemneaza probabil cea mai dificila coregrafie care s-a realizat vreodata in Romania, si anume aceea de pe Ghencea, cu portretul lui Catalin alcatuit din cartoane. Din pacate, datorita unor ilustri incompetenti, imaginea unui martir al culorilor alb-rosii a fost confundata cu cea a unui criminal odios.

In a doua jumatate a returului, Peluza Sud a cazut victima curajului de a protesta impotriva mafiei si a coruptiei din conducerea clubului, iar cele trei grupuri, Boys, Fedayn si Irascibilii s-au vazut nevoite sa se autodesfiinteze. Initial si Supras a luat aceasta hotarare, insa, ulterior, odata cu revenirea in PCH in vara, membrii sai au revenit asupra deciziei. Finalul de sezon a adus o noua finala de Cupa si, odata cu ea, o noua coregrafie foarte buna a PCH, peste media tarii noastre.

Prima parte a sezonului 2005-2006 a fost marcata de deplasarea de trista amintire a ultrasilor dinamovisti in Bulgaria, mai cu seama a baietilor din Peluza Sud. Dramele traite de acestia au sensibilizat intreaga miscare ultra’ romaneasca si au determinat, in premiera nationala, cateva sute de ultrasi de la 10 cluburi romanesti sa participe la un protest comun la Bucuresti. A fost un moment istoric, un adevarat punct de cotitura al fenomenului de la noi din tara.Istoria avea sa se repete pe data de 08.09.2007 cand ,aproape toate galeriile s-au adunat in Bucuresti pt a protesta impotriva “legii lui dragomir”.

In 2006,la un meci cu steaua, Nuova Guardia a sarbatorit 10 ani printr-o coregrafie de exceptie,care a durat o repriza.

Sezonul 2006-2007 se face remarcat prin coregrafiile din meciurile cu steaua- din Stefan cel Mare si ghencea-,dar si printr-o captura importanta facuta de grupul Supras -TK ,Tineretului Korps.